De ce m-am apucat de această lucrare tocmai în 27 ianuarie 2013? Din aceleași motive care au produs inițiativa dejeană a cenaclului SAECULUM cu câteva decenii în urmă. În republica socialistă de atunci, cenaclurile erau afiliate așezămintelor culturale, de obicei bibliotecilor sau caselor de cultură. Asta însemna că directorul respectivei instituții deținea și un anumit control asupra cenaclului și oricât de cumsecade era, avea omul o responsabilitate. Această răspundere implicită a șefilor de instituții a făcut ca SAECULUM să călătorească de la Dej via Beclean și Baia Mare până la Vișeul de sus. Pe atunci veneau la întâlnirile acestui cenaclu oameni ca Nicolae Steinhardt sau Teohar Mihadaș, foști deținuți politici care nu dădeau bine în cadru și nu era recomandabil să fie văzuți prea des în același loc.
Azi, în România capitalistă, literatura e muribundă în primul rând fiindcă lumea nu mai are răbdare să citească. Când apare o inițiativă, prima spaimă a celor din jur e legată de banul public, de aceea și precizarea de mai sus. E exagerat să scriu că mi-am propus redeșteptarea interesului pentru literatură. Nimeni nu e capabil de așa ceva, în afara cititorului însuși, îndreptățit să decidă în intimitatea sa, dacă mai vrea să citească sau nu. În schimb cred că e posibilă o comunicare mai bună între cei ce scriu. Suntem orgolioși, exclusiviști, înverșunați și ne stă bine să fim așa. Nu e în schimb neapărată nevoie să ne risipim tot timpul.
Închei cu invitația de a posta pe acest blog. Veți avea nevoie de un cont, îl primește oricine în urma unui mail la această adresă.
O duminică plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu