Romanul lui Stoker nu le e pe plac obrajilor subțiri pudrați cu bunătatea și cumințenia noastră ancestrală. O conspirație a nemorților blestemați nu se împacă cu credința noastră decât dacă vine din afară iar noi îi cădem victime. Românul ancestral nu e purtătorul unor astfel de vicii. Pătura realistă a societății noastre, în schimb, îl acceptă, așa cum acceptă orice, adică cu pricepere și destul de convingător. Am fost de față la dezvelirea statuii scriitorului irlandez, ridicată tocmai la Piatra Fântânele. Aveai impresia, privindu-i pe cei prezenți acolo, că erau cel puțin dependenți de literatura gotică. M-am așteptat să apară cel puțin un cenaclu de gen, vreun concurs literar cu premii sau un festival de filme horror, puzderie de turiști și multă lume vioaie, care să se plimbe sub privirile liniștite ale statuii. Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea și cred că doar excelența sa, ambasadorul irlandez nu știa că la noi toate sunt vremelnice.
Chiar dacă ar trăi, urmașul contelui nu ar mai avea de ce să ia cina în oraș. Chelnerii probabil că nu ar ști cine este și l-ar confunda cu unul din muzicanții de la nunta de alături. Fețele subțiri ar strâmba din nas la atâta decadență iar copiii cerșetori l-ar trage de poalele jachetei. Și dintr-o limuzină, la noi considerată de lux, s-ar auzi comentariul: „ uite-l, bă, și pe comunistul ăsta”... Povestea lui ar avea nevoie de un sponsor pentru a fi publicată, iar aristocrații nu fac casă bună cu schemele politice actuale, în care nimeni nu are voie să fie mai de soi decât șeful de partid.
În schimb de halloweenul local ar avea șanse să intre pe gratis la discotecă să-și facă perechile poze cu el, doar e cool. Și dacă n-ar fi atât de morocănos și și-ar repara dinții, poate s-ar găsi și pentru el o pereche la noidoi.ro care l-ar scoate, din nou, în oraș.
Zorin Diaconescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu