Jumătatea (încă) plină a păharului de cucută

N-am fost vreodată ispitit să intru în pielea lui Socrate. Ba, mărturisesc fuga mea de filosofie, precum necuratul cu tămâia. Intelectul meu nu depăşeşte nivelul reducţionist - speculativ şi e perplex în faţa aberaţiilor propagate de mediile principale (zise mainstream). Nu mai pot să nu cred că un număr prea mare de oameni informaţi nu mai poate fi condus, iar o societate care nu mai e condusă cade în anarhie. În Brave New World, Huxley vine cu o soluţie simplă şi eficientă. Embrionilor le este injectată o cantitate de alcool care nu le pune sănătatea în pericol, doar îi face tâmpiţi. Tâmpenia e atent dozată în funcţie de profesia pentru care a fost planificată persoana. Sau să-i spun entitatea? Nu trebuie să fie prea tâmpit şi să nu dea randament, dar nici mai deştept decât e necesar pentru a fi pe deplin fericit cu soarta ce i-a fost hărăzită într-o societate a belşugului generalizat. Oare noi am găsit soluţia echilibrului social în dereglarea cu bună intenţie a întreprinderilor media? Prin cumpărare (de trusturi şi nu de indivizi), "câinele de pază" al democraţiei se transformă în dulăul loial stăpânului care îl hrăneşte. Să fie acesta progresul? Dacă e vorba de belşugul material, fără îndoială. Dar cum rămâne cu mizeria imaginaţiei?
Mizeria imaginaţiei rămâne un proiect niciodată dus la capăt al regretatului Radu Săplăcan. El intenţiona să scrie o carte despre mizeria imaginaţiei în "epoca de aur". Între timp, societatea a înregistrat progrese însemnate, fiindcă prezentul depăşeşte generos cele mai îndrăzneţe vise ale celor de la comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă. Pe atunci, naţia având doar un singur reprezentant vrednic să vorbească, avea şansa să treacă drept inteligentă, dar tăcută sub asuprire. Contemporanilor nu le scriu decât: aveţi dreptul să tăceţi, fiindcă tot ce spuneţi se poate folosi împotriva voastră. Ştiu că nu vă pasă, dar cineva era dator să scrie aceste rânduri, cel puţin în amintirea acelor seri de cenaclu în care mai credeam în Dumnezeu şi în literatură. Am făcut această însemnare pentru a vă aminti că Dumnezeu ne-a întors de mult spatele, iar literatura s-a retras în bibliotecă. Restul e tăcere.